x86-64-v2
x86-64-v2 este un nivel cumulativ de caracteristici de microarhitectură definit de specificația x86-64 System V psABI. Acesta grupează o linie de bază pentru distribuția de software; nu este o generație de procesoare sau un scor de performanță.
Ce trebuie să știți
x86-64-v2 este un nivel cumulativ de caracteristici de microarhitectură definit de specificația x86-64 System V psABI. Acesta grupează o linie de bază pentru distribuția de software; nu este o generație de procesoare sau un scor de performanță.
Cum funcționează
Nivelul v2 adaugă instrucțiunile CMPXCHG16B, LAHF-SAHF, POPCNT, SSE3, SSSE3, SSE4.1 și SSE4.2 la linia de bază x86-64. Fiecare cerință contează. Un pachet compilat pentru acest nivel poate utiliza caracteristicile grupate fără a necesita un dispecer separat pentru mașini mai vechi din linia de bază.
Unde este utilă
O distribuție poate declara v2 drept țintă binară minimă, în timp ce o bibliotecă poate oferi o variantă optimizată într-un director compatibil de capabilități hardware (hardware-capability directory). O mașină mai veche poate încă executa software x86-64 de bază, chiar și atunci când nu poate executa acea versiune v2.
Cum se verifică suportul și activarea
Comparați toate caracteristicile listate în tabelul Micro-Architecture Levels din psABI, inclusiv linia de bază moștenită. Utilizați interogarea de nivel acceptată din încărcător (loader) sau lanțul de instrumente acolo unde este disponibilă și verificați în interiorul mașinii oaspete de implementare, în loc să vă bazați doar pe numele de model al gazdei.
O capacitate hardware, mediul de operare activ și cerințele binare ale unei aplicații sunt niveluri diferite. Numele de arhitectură și nivelurile ABI ar trebui interpretate ca acorduri explicite, nu ca o regulă generală conform căreia ce este mai nou este compatibil.
Ce nu stabilește această caracteristică
Doar SSE4.2 nu dovedește întregul nivel v2. Eticheta nu implică AVX, AES-NI, o versiune specifică de sistem de operare sau vreun rezultat de benchmark. Setul de caracteristici expus al unui procesor virtual controlează compatibilitatea oaspetelui.
Compatibilitatea și performanța în practică
Verificați setul complet de cerințe moștenite și mediul efectiv vizibil procesului. Pentru o mașină virtuală, inspectați oaspetele în loc să presupuneți că modelul gazdei este expus neschimbat. O versiune de rezervă (fallback) acceptată ar trebui să își precizeze clar propria linie de bază.
O listă practică de verificare
- Înregistrați modelul exact de procesor sau platformă și versiunile aplicației, sistemului de operare și mediului de execuție (runtime) implicate. Păstrați formularea exactă a erorii sau a cerinței.
- Verificați documentația de referință a producătorului pentru acel model exact, apoi inspectați capacitatea efectivă și starea activată în mediul în care rulează programul.
- Comparați fiecare cerință a binarului sau backend-ului selectat. O caracteristică cu nume similar, un alias sau o etichetă tehnologică generală nu este suficientă.
- Confirmați că aplicația a selectat implementarea dorită. Utilizați diagnosticele documentate ale acesteia și o soluție de rezervă acceptată atunci când cerințele nu sunt îndeplinite.
- Aplicați câte o singură modificare acceptată pe rând și repetați aceeași sarcină de lucru. Păstrați disponibile configurația inițială și calea de recuperare.
Dacă funcția este listată, dar software-ul nu o poate folosi
Începeți cu componenta exactă care eșuează. O bază de date hardware descrie capacitatea înregistrată; sistemul de operare sau hipervizorul poate expune un mediu efectiv diferit. O eroare de tip instrucțiune ilegală (illegal-instruction) necesită, de asemenea, investigarea instrucțiunii reale care a generat eroarea și a versiunii compilate a binarului, deoarece coruperea datelor sau o instrucțiune neacceptată fără legătură poate produce un simptom similar.
Instalați versiunea de aplicație, driver sau mediu de execuție compatibilă exact cu acea platformă și utilizați versiunea de bază sau de rezervă documentată de producător, dacă este necesar. O actualizare software nu poate crea o instrucțiune care îi lipsește procesorului. Modificările de firmware și de politici de securitate ar trebui să respecte procedura producătorului sistemului și un plan de recuperare, mai degrabă decât o rețetă generică de optimizare.
Sursele și domeniul de aplicare al acestei explicații
x86-64 psABI: niveluri de arhitectură și microarhitectură de procesor · Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual
Aceste referințe stabilesc comportamentul arhitectural și cerințele software. Ele nu verifică independent fiecare valoare de caracteristică de pe o pagină de model hardware asociată. Pentru suportul la nivel de model, utilizați dovezile furnizate de producător pe acea pagină și verificați configurația efectivă a sistemului. Acest articol nu furnizează date din benchmark-uri, certificări sau recenzii independente.
Surse și verificare
Proprietate editorială: Feex. Nu este înregistrată nicio dată de verificare independentă. Cum cercetăm.
- x86-64 psABI: niveluri de arhitectură și microarhitectură de procesor · Machine Interface, Processor Architecture: tabel de caracteristici de bază și cumulative v2/v3/v4, verificări ale stării SO și recomandări de implementare.
- Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual · Volumele 1 și 2 descriu familiile de instrucțiuni numite și CPUID; Volumul 3 descrie starea, paginarea, VMX și controalele de protecție. Documentația de arhitectură nu stabilește suportul pentru un anumit model.
A fost util acest articol?
Un da sau nu este suficient. Alegeți un motiv dacă doriți sau adăugați o scurtă notă.
Mulțumim. Acest lucru ne ajută să îmbunătățim această pagină.