VAES

Ce trebuie să știți

Cum funcționează

Operațiunile VAES mai largi aplică runde AES în mod independent blocurilor de 128 de biți dintr-un vector. Ele nu modifică dimensiunea blocului AES și nu combină acele blocuri într-un cifru nou. Formele VEX și EVEX au propriile cerințe de caracteristici și stare, iar modul utilizat determină dacă sunt disponibile blocuri independente pentru a fi procesate împreună.

Unde este utilă

Modurile bazate pe contor pot oferi mai multe blocuri independente unei implementări vectorizate. O dependență serială într-un mod sau un mesaj foarte mic poate limita această oportunitate. Autentificarea, extinderea cheii și gestionarea memoriei rămân părți separate ale implementării.

Cum se verifică suportul și activarea

CPUID.07H.00H:ECX bitul 9 enumeră VAES. De asemenea, urmați cerințele preliminare din SDM pentru forma VEX sau EVEX selectată, inclusiv capacitatea relevantă AES/vectorială și starea activată de sistemul de operare. Efectuați dispecerizarea în funcție de forma exactă a instrucțiunii, nu doar după numele generic al caracteristicii.

Utilizați o implementare criptografică menținută activ, care gestionează selecția caracteristicilor, situațiile de eroare și algoritmul complet. Accelerarea hardware furnizează primitive; gestionarea cheilor, autentificarea, regulile privind nonce-urile și opțiunile de protocol rămân responsabilitatea software-ului.

Ce nu stabilește această caracteristică

VAES nu înseamnă că AES are o dimensiune a blocului mai mare, o cheie mai puternică sau accelerare automată pentru fiecare aplicație criptată. Nu stabilește VPCLMULQDQ sau fiecare subset AVX-512 și nu oferă gestionarea valorilor nonce sau autentificarea protocolului.

Compatibilitatea și performanța în practică

Un câmp de caracteristică nu reprezintă o certificare de produs sau o dovadă că o anumită aplicație este sigură. Performanța depinde de dimensiunile mesajelor, mod, procesarea în loturi și restul protocolului. Verificați furnizorul real și mențineți-i actualizările de securitate la zi.

O listă practică de verificare

1. Înregistrați modelul exact de procesor sau platformă și versiunile aplicației, sistemului de operare și mediului de execuție (runtime) implicate. Păstrați formularea exactă a erorii sau a cerinței.
2. Verificați documentația de referință a producătorului pentru acel model exact, apoi inspectați capacitatea efectivă și starea activată în mediul în care rulează programul.
3. Comparați fiecare cerință a binarului sau backend-ului selectat. O caracteristică cu nume similar, un alias sau o etichetă tehnologică generală nu este suficientă.
4. Confirmați că aplicația a selectat implementarea dorită. Utilizați diagnosticele documentate ale acesteia și o soluție de rezervă acceptată atunci când cerințele nu sunt îndeplinite.
5. Aplicați câte o singură modificare acceptată pe rând și repetați aceeași sarcină de lucru. Păstrați disponibile configurația inițială și calea de recuperare.

Dacă funcția este listată, dar software-ul nu o poate folosi

Începeți cu componenta exactă care eșuează. O bază de date hardware descrie capacitatea înregistrată; sistemul de operare sau hipervizorul poate expune un mediu efectiv diferit. O eroare de tip instrucțiune ilegală (illegal-instruction) necesită, de asemenea, investigarea instrucțiunii reale care a generat eroarea și a versiunii compilate a binarului, deoarece coruperea datelor sau o instrucțiune neacceptată fără legătură poate produce un simptom similar.

Instalați versiunea de aplicație, driver sau mediu de execuție compatibilă exact cu acea platformă și utilizați versiunea de bază sau de rezervă documentată de producător, dacă este necesar. O actualizare software nu poate crea o instrucțiune care îi lipsește procesorului. Modificările de firmware și de politici de securitate ar trebui să respecte procedura producătorului sistemului și un plan de recuperare, mai degrabă decât o rețetă generică de optimizare.

Caracteristici conexe și distincții utile

AES-NI · PCLMULQDQ și CLMUL · AVX-512

Sursele și domeniul de aplicare al acestei explicații

Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual · Kernelul Linux: utilizarea caracteristicilor XSTATE în spațiul utilizator

Aceste referințe stabilesc comportamentul arhitectural și cerințele software. Ele nu verifică independent fiecare valoare de caracteristică de pe o pagină de model hardware asociată. Pentru suportul la nivel de model, utilizați dovezile furnizate de producător pe acea pagină și verificați configurația efectivă a sistemului. Acest articol nu furnizează date din benchmark-uri, certificări sau recenzii independente.

Asociate

Aceste entități au legătură cu acest articol. Tipul este afișat pe fiecare link.

Surse și verificare

Proprietate editorială: Feex. Nu este înregistrată nicio dată de verificare independentă. Cum cercetăm.

• Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual · Volumele 1 și 2 descriu familiile de instrucțiuni numite și CPUID; Volumul 3 descrie starea, paginarea, VMX și controalele de protecție. Documentația de arhitectură nu stabilește suportul pentru un anumit model.
• Kernelul Linux: utilizarea caracteristicilor XSTATE în spațiul utilizator · Starea vectorială activată de sistemul de operare, starea dalelor activată dinamic, cerințele pentru stiva de semnale și fluxul de permisiuni AMX. Comportamentul specific Linux nu constituie o garanție pentru un alt sistem de operare.