XSAVE

Ce trebuie să știți

Cum funcționează

Arhitectura XSAVE folosește o structură enumerată a stării și măști pentru a descrie ce componente sunt activate și salvate. Frunza CPUID 0DH descrie componentele și dimensiunile acceptate. XCR0 controlează componentele eligibile de stare utilizator, în timp ce OSXSAVE indică software-ului că sistemul de operare a activat mediul XSAVE.

Unde este utilă

Un mediu de rulare care decide dacă poate folosi AVX are nevoie atât de bitul AVX al procesorului, cât și de starea XMM/YMM activată de sistemul de operare. O implementare de context sau de semnal trebuie să aloce spațiu în funcție de starea activată, în loc să presupună că un buffer de dimensiune fixă moștenit este suficient.

Cum se verifică suportul și activarea

Verificați CPUID.01H:ECX bitul 26 pentru XSAVE și bitul 27 pentru OSXSAVE. Abia apoi utilizați XGETBV conform permisiunilor și inspectați biții XCR0 necesari. Enumerați frunza 0DH pentru structura stării în loc de a codifica rigid o dimensiune preluată de pe o altă mașină.

Facilitățile de gestionare a stării sunt în primul rând o responsabilitate a sistemului de operare și a mediului de execuție. Bufferele, măștile, dimensiunile componentelor, alinierea și regulile de restaurare trebuie să concorde cu arhitectura și modul de execuție. Salvarea doar a unui subset poate corupe codul care utilizează stări suplimentare activate.

Ce nu stabilește această caracteristică

Suportul XSAVE nu înseamnă prin el însuși că AVX, AVX-512 sau AMX pot fi utilizate. XGETBV nu trebuie utilizat înainte de a stabili suportul necesar și activarea în sistemul de operare. Diferite instrucțiuni din familia XSAVE au reguli separate de enumerare și structură.

Compatibilitatea și performanța în practică

Detectarea caracteristicilor la nivel de aplicație ar trebui să utilizeze o interfață menținută a mediului de execuție, atunci când este posibil. Distingeți suportul hardware de activarea în OS și, pentru caracteristicile dinamice, de permisiunile procesului. O simplă etichetă de procesor nu poate stabili dacă o secvență arbitrară de salvare/restaurare este corectă.

O listă practică de verificare

1. Înregistrați modelul exact de procesor sau platformă și versiunile aplicației, sistemului de operare și mediului de execuție (runtime) implicate. Păstrați formularea exactă a erorii sau a cerinței.
2. Verificați documentația de referință a producătorului pentru acel model exact, apoi inspectați capacitatea efectivă și starea activată în mediul în care rulează programul.
3. Comparați fiecare cerință a binarului sau backend-ului selectat. O caracteristică cu nume similar, un alias sau o etichetă tehnologică generală nu este suficientă.
4. Confirmați că aplicația a selectat implementarea dorită. Utilizați diagnosticele documentate ale acesteia și o soluție de rezervă acceptată atunci când cerințele nu sunt îndeplinite.
5. Aplicați câte o singură modificare acceptată pe rând și repetați aceeași sarcină de lucru. Păstrați disponibile configurația inițială și calea de recuperare.

Dacă funcția este listată, dar software-ul nu o poate folosi

Începeți cu componenta exactă care eșuează. O bază de date hardware descrie capacitatea înregistrată; sistemul de operare sau hipervizorul poate expune un mediu efectiv diferit. O eroare de tip instrucțiune ilegală (illegal-instruction) necesită, de asemenea, investigarea instrucțiunii reale care a generat eroarea și a versiunii compilate a binarului, deoarece coruperea datelor sau o instrucțiune neacceptată fără legătură poate produce un simptom similar.

Instalați versiunea de aplicație, driver sau mediu de execuție compatibilă exact cu acea platformă și utilizați versiunea de bază sau de rezervă documentată de producător, dacă este necesar. O actualizare software nu poate crea o instrucțiune care îi lipsește procesorului. Modificările de firmware și de politici de securitate ar trebui să respecte procedura producătorului sistemului și un plan de recuperare, mai degrabă decât o rețetă generică de optimizare.

Caracteristici conexe și distincții utile

XSAVEOPT · FXSR · AVX · AMX, Advanced Matrix Extensions

Sursele și domeniul de aplicare al acestei explicații

Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual · Kernelul Linux: utilizarea caracteristicilor XSTATE în spațiul utilizator

Aceste referințe stabilesc comportamentul arhitectural și cerințele software. Ele nu verifică independent fiecare valoare de caracteristică de pe o pagină de model hardware asociată. Pentru suportul la nivel de model, utilizați dovezile furnizate de producător pe acea pagină și verificați configurația efectivă a sistemului. Acest articol nu furnizează date din benchmark-uri, certificări sau recenzii independente.

Asociate

Aceste entități au legătură cu acest articol. Tipul este afișat pe fiecare link.

Surse și verificare

Proprietate editorială: Feex. Nu este înregistrată nicio dată de verificare independentă. Cum cercetăm.

• Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual · Volumele 1 și 2 descriu familiile de instrucțiuni numite și CPUID; Volumul 3 descrie starea, paginarea, VMX și controalele de protecție. Documentația de arhitectură nu stabilește suportul pentru un anumit model.
• Kernelul Linux: utilizarea caracteristicilor XSTATE în spațiul utilizator · Starea vectorială activată de sistemul de operare, starea dalelor activată dinamic, cerințele pentru stiva de semnale și fluxul de permisiuni AMX. Comportamentul specific Linux nu constituie o garanție pentru un alt sistem de operare.