FXSR
FXSR identifică facilitățile FXSAVE/FXRSTOR pentru salvarea și restaurarea stării moștenite (legacy) a virgulei mobile și SIMD. Este o capacitate de gestionare a stării pentru sistemul de operare, nu un indicator de viteză a aplicației.
Ce trebuie să știți
FXSR identifică facilitățile FXSAVE/FXRSTOR pentru salvarea și restaurarea stării moștenite (legacy) a virgulei mobile și SIMD. Este o capacitate de gestionare a stării pentru sistemul de operare, nu un indicator de viteză a aplicației.
Cum funcționează
FXSAVE scrie imaginea de stare definită pentru x87, MMX, XMM și MXCSR, iar FXRSTOR restaurează starea corespunzătoare. Imaginea are o structură și o aliniere specificate. Setul exact de registre și formatul depind de modul de execuție și de controalele arhitecturale.
Unde este utilă
Un sistem de operare sau un mediu de execuție care implementează gestionarea contextului la nivel scăzut trebuie să conserve starea pe care o permite mediul său de execuție. Aplicațiile obișnuite se bazează în mod normal pe sistemul de operare și pe ABI, în loc să salveze ele însele imagini arbitrare de context.
Cum se verifică suportul și activarea
CPUID.01H:EDX bitul 24 enumeră FXSR. Software-ul de nivel scăzut trebuie să respecte, de asemenea, cerințele privind registrele de control, alinierea și privilegiile din manualul de arhitectură. Nu înlocuiți gestionarea contextului din sistemul de operare cu o soluție improvizată de salvare/restaurare la nivel de aplicație.
Facilitățile de gestionare a stării sunt în primul rând o responsabilitate a sistemului de operare și a mediului de execuție. Bufferele, măștile, dimensiunile componentelor, alinierea și regulile de restaurare trebuie să concorde cu arhitectura și modul de execuție. Salvarea doar a unui subset poate corupe codul care utilizează stări suplimentare activate.
Ce nu stabilește această caracteristică
O imagine FXSAVE nu păstrează stările ulterioare AVX, AVX-512 sau AMX. Tratarea acesteia ca un context modern complet poate corupe un program chiar și atunci când FXSR este acceptat. Gestionarea stării din familia XSAVE este un mecanism separat.
Compatibilitatea și performanța în practică
Detectarea caracteristicilor la nivel de aplicație ar trebui să utilizeze o interfață menținută a mediului de execuție, atunci când este posibil. Distingeți suportul hardware de activarea în OS și, pentru caracteristicile dinamice, de permisiunile procesului. O simplă etichetă de procesor nu poate stabili dacă o secvență arbitrară de salvare/restaurare este corectă.
O listă practică de verificare
- Înregistrați modelul exact de procesor sau platformă și versiunile aplicației, sistemului de operare și mediului de execuție (runtime) implicate. Păstrați formularea exactă a erorii sau a cerinței.
- Verificați documentația de referință a producătorului pentru acel model exact, apoi inspectați capacitatea efectivă și starea activată în mediul în care rulează programul.
- Comparați fiecare cerință a binarului sau backend-ului selectat. O caracteristică cu nume similar, un alias sau o etichetă tehnologică generală nu este suficientă.
- Confirmați că aplicația a selectat implementarea dorită. Utilizați diagnosticele documentate ale acesteia și o soluție de rezervă acceptată atunci când cerințele nu sunt îndeplinite.
- Aplicați câte o singură modificare acceptată pe rând și repetați aceeași sarcină de lucru. Păstrați disponibile configurația inițială și calea de recuperare.
Dacă funcția este listată, dar software-ul nu o poate folosi
Începeți cu componenta exactă care eșuează. O bază de date hardware descrie capacitatea înregistrată; sistemul de operare sau hipervizorul poate expune un mediu efectiv diferit. O eroare de tip instrucțiune ilegală (illegal-instruction) necesită, de asemenea, investigarea instrucțiunii reale care a generat eroarea și a versiunii compilate a binarului, deoarece coruperea datelor sau o instrucțiune neacceptată fără legătură poate produce un simptom similar.
Instalați versiunea de aplicație, driver sau mediu de execuție compatibilă exact cu acea platformă și utilizați versiunea de bază sau de rezervă documentată de producător, dacă este necesar. O actualizare software nu poate crea o instrucțiune care îi lipsește procesorului. Modificările de firmware și de politici de securitate ar trebui să respecte procedura producătorului sistemului și un plan de recuperare, mai degrabă decât o rețetă generică de optimizare.
Sursele și domeniul de aplicare al acestei explicații
Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual · x86-64 psABI: niveluri de arhitectură și microarhitectură de procesor
Aceste referințe stabilesc comportamentul arhitectural și cerințele software. Ele nu verifică independent fiecare valoare de caracteristică de pe o pagină de model hardware asociată. Pentru suportul la nivel de model, utilizați dovezile furnizate de producător pe acea pagină și verificați configurația efectivă a sistemului. Acest articol nu furnizează date din benchmark-uri, certificări sau recenzii independente.
Surse și verificare
Proprietate editorială: Feex. Nu este înregistrată nicio dată de verificare independentă. Cum cercetăm.
- Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual · Volumele 1 și 2 descriu familiile de instrucțiuni numite și CPUID; Volumul 3 descrie starea, paginarea, VMX și controalele de protecție. Documentația de arhitectură nu stabilește suportul pentru un anumit model.
- x86-64 psABI: niveluri de arhitectură și microarhitectură de procesor · Machine Interface, Processor Architecture: tabel de caracteristici de bază și cumulative v2/v3/v4, verificări ale stării SO și recomandări de implementare.
A fost util acest articol?
Un da sau nu este suficient. Alegeți un motiv dacă doriți sau adăugați o scurtă notă.
Mulțumim. Acest lucru ne ajută să îmbunătățim această pagină.