ADX

Ce trebuie să știți

Cum funcționează

ADCX folosește indicatorul de transport (carry flag), iar ADOX folosește indicatorul de depășire (overflow flag) ca intrări și ieșiri de transport separate. O rutină pentru numere întregi mari poate interclasa două lanțuri atunci când dependențele de date permit acest lucru. Valorile inițiale ale indicatorilor, alocarea registrelor și interacțiunea cu alte instrucțiuni care modifică indicatorii trebuie controlate.

Unde este utilă

Un nucleu de multiplicare a numerelor mari poate combina produsele parțiale cu lanțuri independente de transport, uneori alături de instrucțiunea MULX din BMI2. Aceasta este o opțiune de implementare în cadrul unei biblioteci, nu un mod la nivel de procesor care face mai rapidă fiecare adunare de numere întregi.

Cum se verifică suportul și activarea

CPUID.07H.00H:EBX bitul 19 indică ADX. Faceți dispecerizarea independent pentru orice familie suplimentară de instrucțiuni utilizată de rutină. Validați propagarea transportului și cazurile limită, precum și rezultatele numerice obișnuite.

Verificați instrucțiunea exactă și forma operanzilor în loc să deduceți suportul dintr-o extensie învecinată. Caracteristicile pentru întregi scalari folosesc în general registre de uz general; o codificare asociată cu vectori nu implică automat o cerință de stare vectorială.

Ce nu stabilește această caracteristică

ADX nu garantează o implementare criptografică în timp constant și nu accelerează toate operațiile cu numere întregi mari. Nu implică BMI2, iar utilizarea unei alte instrucțiuni care suprascrie un indicator necesar poate compromite algoritmul.

Compatibilitatea și performanța în practică

Corectitudinea depinde atât de cazurile limită, cât și de viteză. Intrarea zero, depășirea (overflow), indicatorii de transport (carry), lățimea operanzilor, alinierea și ordonarea memoriei pot schimba semantica. Preferați interfețele de compilator sau bibliotecă ce documentează aceste detalii și oferă o soluție de rezervă (fallback) acceptată.

O listă practică de verificare

1. Înregistrați modelul exact de procesor sau platformă și versiunile aplicației, sistemului de operare și mediului de execuție (runtime) implicate. Păstrați formularea exactă a erorii sau a cerinței.
2. Verificați documentația de referință a producătorului pentru acel model exact, apoi inspectați capacitatea efectivă și starea activată în mediul în care rulează programul.
3. Comparați fiecare cerință a binarului sau backend-ului selectat. O caracteristică cu nume similar, un alias sau o etichetă tehnologică generală nu este suficientă.
4. Confirmați că aplicația a selectat implementarea dorită. Utilizați diagnosticele documentate ale acesteia și o soluție de rezervă acceptată atunci când cerințele nu sunt îndeplinite.
5. Aplicați câte o singură modificare acceptată pe rând și repetați aceeași sarcină de lucru. Păstrați disponibile configurația inițială și calea de recuperare.

Dacă funcția este listată, dar software-ul nu o poate folosi

Începeți cu componenta exactă care eșuează. O bază de date hardware descrie capacitatea înregistrată; sistemul de operare sau hipervizorul poate expune un mediu efectiv diferit. O eroare de tip instrucțiune ilegală (illegal-instruction) necesită, de asemenea, investigarea instrucțiunii reale care a generat eroarea și a versiunii compilate a binarului, deoarece coruperea datelor sau o instrucțiune neacceptată fără legătură poate produce un simptom similar.

Instalați versiunea de aplicație, driver sau mediu de execuție compatibilă exact cu acea platformă și utilizați versiunea de bază sau de rezervă documentată de producător, dacă este necesar. O actualizare software nu poate crea o instrucțiune care îi lipsește procesorului. Modificările de firmware și de politici de securitate ar trebui să respecte procedura producătorului sistemului și un plan de recuperare, mai degrabă decât o rețetă generică de optimizare.

Caracteristici conexe și distincții utile

BMI2 · CMPXCHG16B · AES-NI

Sursele și domeniul de aplicare al acestei explicații

Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual

Aceste referințe stabilesc comportamentul arhitectural și cerințele software. Ele nu verifică independent fiecare valoare de caracteristică de pe o pagină de model hardware asociată. Pentru suportul la nivel de model, utilizați dovezile furnizate de producător pe acea pagină și verificați configurația efectivă a sistemului. Acest articol nu furnizează date din benchmark-uri, certificări sau recenzii independente.

Asociate

Aceste entități au legătură cu acest articol. Tipul este afișat pe fiecare link.

Surse și verificare

Proprietate editorială: Feex. Nu este înregistrată nicio dată de verificare independentă. Cum cercetăm.

• Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual · Volumele 1 și 2 descriu familiile de instrucțiuni numite și CPUID; Volumul 3 descrie starea, paginarea, VMX și controalele de protecție. Documentația de arhitectură nu stabilește suportul pentru un anumit model.