BMI2
BMI2 adaugă operații scalare x86 pe biți și întregi, cum ar fi depunerea/extragerea paralelă a biților, deplasări variabile și înmulțire independentă de indicatori. Este separată de BMI1.
Ce trebuie să știți
BMI2 adaugă operații scalare x86 pe biți și întregi, cum ar fi depunerea/extragerea paralelă a biților, deplasări variabile și înmulțire independentă de indicatori. Este separată de BMI1.
Cum funcționează
PEXT adună biții selectați de intrare într-un rezultat dens de ordin inferior; PDEP împrăștie biții de intrare de ordin inferior în pozițiile selectate de o mască. Alte instrucțiuni BMI2 includ BZHI, MULX, RORX, SHLX, SHRX și SARX. Acestea funcționează pe registre scalare de numere întregi, în ciuda utilizării codificării VEX.
Unde este utilă
O reprezentare compactă a unei table sau un codec de câmpuri de biți poate folosi PEXT/PDEP pentru a mapa între structuri de biți dense și rare. Costul lor de execuție variază substanțial între implementări, astfel încât un algoritm ar trebui să măsoare performanța pe intrări reprezentative mai degrabă decât să presupună că o secvență scurtă de instrucțiuni este rapidă.
Cum se verifică suportul și activarea
CPUID.07H.00H:EBX bitul 8 enumeră BMI2. Verificați performanța specifică platformei țintă pentru instrucțiunile efectiv utilizate și mențineți rutarea în afara codului compilat pentru a necesita caracteristici neacceptate.
Verificați instrucțiunea exactă și forma operanzilor în loc să deduceți suportul dintr-o extensie învecinată. Caracteristicile pentru întregi scalari folosesc în general registre de uz general; o codificare asociată cu vectori nu implică automat o cerință de stare vectorială.
Ce nu stabilește această caracteristică
BMI2 nu este o extensie vectorială AVX și nu necesită starea YMM doar pentru că folosește codificarea VEX. Aceasta nu implică ADX sau BMI1. MULX și înmulțirea convențională diferă în ceea ce privește registrele și comportamentul indicatorilor.
Compatibilitatea și performanța în practică
Corectitudinea depinde atât de cazurile limită, cât și de viteză. Intrarea zero, depășirea (overflow), indicatorii de transport (carry), lățimea operanzilor, alinierea și ordonarea memoriei pot schimba semantica. Preferați interfețele de compilator sau bibliotecă ce documentează aceste detalii și oferă o soluție de rezervă (fallback) acceptată.
O listă practică de verificare
- Înregistrați modelul exact de procesor sau platformă și versiunile aplicației, sistemului de operare și mediului de execuție (runtime) implicate. Păstrați formularea exactă a erorii sau a cerinței.
- Verificați documentația de referință a producătorului pentru acel model exact, apoi inspectați capacitatea efectivă și starea activată în mediul în care rulează programul.
- Comparați fiecare cerință a binarului sau backend-ului selectat. O caracteristică cu nume similar, un alias sau o etichetă tehnologică generală nu este suficientă.
- Confirmați că aplicația a selectat implementarea dorită. Utilizați diagnosticele documentate ale acesteia și o soluție de rezervă acceptată atunci când cerințele nu sunt îndeplinite.
- Aplicați câte o singură modificare acceptată pe rând și repetați aceeași sarcină de lucru. Păstrați disponibile configurația inițială și calea de recuperare.
Dacă funcția este listată, dar software-ul nu o poate folosi
Începeți cu componenta exactă care eșuează. O bază de date hardware descrie capacitatea înregistrată; sistemul de operare sau hipervizorul poate expune un mediu efectiv diferit. O eroare de tip instrucțiune ilegală (illegal-instruction) necesită, de asemenea, investigarea instrucțiunii reale care a generat eroarea și a versiunii compilate a binarului, deoarece coruperea datelor sau o instrucțiune neacceptată fără legătură poate produce un simptom similar.
Instalați versiunea de aplicație, driver sau mediu de execuție compatibilă exact cu acea platformă și utilizați versiunea de bază sau de rezervă documentată de producător, dacă este necesar. O actualizare software nu poate crea o instrucțiune care îi lipsește procesorului. Modificările de firmware și de politici de securitate ar trebui să respecte procedura producătorului sistemului și un plan de recuperare, mai degrabă decât o rețetă generică de optimizare.
Sursele și domeniul de aplicare al acestei explicații
Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual · x86-64 psABI: niveluri de arhitectură și microarhitectură de procesor
Aceste referințe stabilesc comportamentul arhitectural și cerințele software. Ele nu verifică independent fiecare valoare de caracteristică de pe o pagină de model hardware asociată. Pentru suportul la nivel de model, utilizați dovezile furnizate de producător pe acea pagină și verificați configurația efectivă a sistemului. Acest articol nu furnizează date din benchmark-uri, certificări sau recenzii independente.
Surse și verificare
Proprietate editorială: Feex. Nu este înregistrată nicio dată de verificare independentă. Cum cercetăm.
- Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual · Volumele 1 și 2 descriu familiile de instrucțiuni numite și CPUID; Volumul 3 descrie starea, paginarea, VMX și controalele de protecție. Documentația de arhitectură nu stabilește suportul pentru un anumit model.
- x86-64 psABI: niveluri de arhitectură și microarhitectură de procesor · Machine Interface, Processor Architecture: tabel de caracteristici de bază și cumulative v2/v3/v4, verificări ale stării SO și recomandări de implementare.
A fost util acest articol?
Un da sau nu este suficient. Alegeți un motiv dacă doriți sau adăugați o scurtă notă.
Mulțumim. Acest lucru ne ajută să îmbunătățim această pagină.