Execute Disable (NX)

Ce trebuie să știți

Cum funcționează

Când este activată în mediul de paginare aplicabil, o preluare de instrucțiuni dintr-o pagină marcată ca neexecutabilă generează o eroare (fault) în loc să îi execute octeții. Permisiunile de pagină disting execuția de accesul la date; software-ul este responsabil pentru atribuirea permisiunilor adecvate și gestionarea tranzițiilor pentru codul generat legitim.

Unde este utilă

Un sistem de operare poate mapa un buffer de date fără permisiune de execuție, astfel încât scrierea de octeți de cod mașină în acel buffer să nu îl transforme într-o pagină de cod executabil. Mediile de execuție JIT utilizează API-uri documentate de gestionare a memoriei și politici de permisiuni pentru codul generat.

Cum se verifică suportul și activarea

CPUID.80000001H:EDX bitul 20 enumeră capacitatea de execute-disable pe x86 conform definiției furnizorului relevant. Aplicarea efectivă depinde și de modul de paginare și de activarea la nivelul sistemului de operare. Verificați starea de protecție documentată a sistemului de operare, în loc să o deduceți dintr-un model de procesor.

Capacitatea, activarea și aplicarea trebuie verificate separat. Un procesor poate suporta o protecție în timp ce sistemul de operare, aplicația sau politica mașinii virtuale nu o activează. Un câmp de suport dintr-o bază de date nu constituie o atestare a unui sistem aflat în rulare.

Ce nu stabilește această caracteristică

NX nu stabilește că un fișier executabil este sigur, nu blochează orice atac de reutilizare a codului și nu dovedește eligibilitatea pentru Windows. Datele rămân lizibile sau inscriptibile în conformitate cu permisiuni separate. Un indicator de caracteristică nu înseamnă că fiecare mapare de memorie respectă o politică strictă de scriere/execuție.

Compatibilitatea și performanța în practică

Mențineți la zi sistemul de operare, firmware-ul și mediul de execuție afectat. Dacă o protecție generează o problemă de compatibilitate, utilizați mai întâi diagnosticele și actualizările acceptate de producător. O comutare generală a protecției poate afecta aplicații fără legătură și ar trebui să respecte o politică explicită de implementare și recuperare.

O listă practică de verificare

1. Înregistrați modelul exact de procesor sau platformă și versiunile aplicației, sistemului de operare și mediului de execuție (runtime) implicate. Păstrați formularea exactă a erorii sau a cerinței.
2. Verificați documentația de referință a producătorului pentru acel model exact, apoi inspectați capacitatea efectivă și starea activată în mediul în care rulează programul.
3. Comparați fiecare cerință a binarului sau backend-ului selectat. O caracteristică cu nume similar, un alias sau o etichetă tehnologică generală nu este suficientă.
4. Confirmați că aplicația a selectat implementarea dorită. Utilizați diagnosticele documentate ale acesteia și o soluție de rezervă acceptată atunci când cerințele nu sunt îndeplinite.
5. Aplicați câte o singură modificare acceptată pe rând și repetați aceeași sarcină de lucru. Păstrați disponibile configurația inițială și calea de recuperare.

Dacă funcția este listată, dar software-ul nu o poate folosi

Începeți cu componenta exactă care eșuează. O bază de date hardware descrie capacitatea înregistrată; sistemul de operare sau hipervizorul poate expune un mediu efectiv diferit. O eroare de tip instrucțiune ilegală (illegal-instruction) necesită, de asemenea, investigarea instrucțiunii reale care a generat eroarea și a versiunii compilate a binarului, deoarece coruperea datelor sau o instrucțiune neacceptată fără legătură poate produce un simptom similar.

Instalați versiunea de aplicație, driver sau mediu de execuție compatibilă exact cu acea platformă și utilizați versiunea de bază sau de rezervă documentată de producător, dacă este necesar. O actualizare software nu poate crea o instrucțiune care îi lipsește procesorului. Modificările de firmware și de politici de securitate ar trebui să respecte procedura producătorului sistemului și un plan de recuperare, mai degrabă decât o rețetă generică de optimizare.

Caracteristici conexe și distincții utile

OS Guard și SMEP · SMAP · Control-flow Enforcement (CET)

Sursele și domeniul de aplicare al acestei explicații

Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual

Aceste referințe stabilesc comportamentul arhitectural și cerințele software. Ele nu verifică independent fiecare valoare de caracteristică de pe o pagină de model hardware asociată. Pentru suportul la nivel de model, utilizați dovezile furnizate de producător pe acea pagină și verificați configurația efectivă a sistemului. Acest articol nu furnizează date din benchmark-uri, certificări sau recenzii independente.

Asociate

Aceste entități au legătură cu acest articol. Tipul este afișat pe fiecare link.

Surse și verificare

Proprietate editorială: Feex. Nu este înregistrată nicio dată de verificare independentă. Cum cercetăm.

• Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual · Volumele 1 și 2 descriu familiile de instrucțiuni numite și CPUID; Volumul 3 descrie starea, paginarea, VMX și controalele de protecție. Documentația de arhitectură nu stabilește suportul pentru un anumit model.