IOMMU

Ce trebuie să știți

Cum funcționează

Un dispozitiv emite tranzacții DMA folosind adrese interpretate de o unitate de translatare I/O. Sistemul de operare sau hipervizorul configurează domenii și mapări care asociază acele cereri cu memoria de sistem permisă. Identitățile dispozitivelor, limitele de translatare partajate și gestionarea întreruperilor afectează izolarea practică.

Unde este utilă

O mașină virtuală (VM) poate primi un dispozitiv acceptat printr-un cadru care îi impune grupul de izolare IOMMU. Dispozitivele care partajează un grup ar putea trebui atribuite împreună, deoarece platforma nu poate stabili o izolare independentă la limita dorită.

Cum se verifică suportul și activarea

Inspectați descrierea IOMMU a platformei și starea activată a sistemului de operare/hipervizorului, grupurile și cerințele de atribuire a dispozitivelor. Pe Intel, examinați VT-d; pe AMD, utilizați facilitățile documentate de virtualizare I/O de la AMD. Verificați comportamentul exact de resetare și de driver al dispozitivului.

O implementare virtualizată are mai multe niveluri: capacitatea fizică, permisiunea din firmware, hipervizorul gazdă activ, capacitățile expuse oaspetelui și suportul din sistemul de operare oaspete. Verificați nivelul pe care rulează efectiv operațiunea, inclusiv virtualizarea imbricată dacă este cazul.

Ce nu stabilește această caracteristică

Un indicator IOMMU nu dovedește că fiecare periferic este izolat independent sau că protecția este activă. Protecțiile tabelelor de pagini ale procesorului singure nu restricționează toate operațiunile DMA ale dispozitivelor. Suprascrierile neacceptate ale topologiei pot slăbi izolarea și nu constituie o soluție de rutină pentru compatibilitate.

Compatibilitatea și performanța în practică

Execuția pe CPU, translatarea memoriei oaspetelui și remapearea DMA pentru dispozitive sunt facilități distincte. Nu deduceți accesul direct sau izolarea dintr-un singur câmp de virtualizare. Utilizați diagnosticele acceptate ale hipervizorului și cerințele exacte ale platformei/dispozitivelor.

O listă practică de verificare

1. Înregistrați modelul exact de procesor sau platformă și versiunile aplicației, sistemului de operare și mediului de execuție (runtime) implicate. Păstrați formularea exactă a erorii sau a cerinței.
2. Verificați documentația de referință a producătorului pentru acel model exact, apoi inspectați capacitatea efectivă și starea activată în mediul în care rulează programul.
3. Comparați fiecare cerință a binarului sau backend-ului selectat. O caracteristică cu nume similar, un alias sau o etichetă tehnologică generală nu este suficientă.
4. Confirmați că aplicația a selectat implementarea dorită. Utilizați diagnosticele documentate ale acesteia și o soluție de rezervă acceptată atunci când cerințele nu sunt îndeplinite.
5. Aplicați câte o singură modificare acceptată pe rând și repetați aceeași sarcină de lucru. Păstrați disponibile configurația inițială și calea de recuperare.

Dacă funcția este listată, dar software-ul nu o poate folosi

Începeți cu componenta exactă care eșuează. O bază de date hardware descrie capacitatea înregistrată; sistemul de operare sau hipervizorul poate expune un mediu efectiv diferit. O eroare de tip instrucțiune ilegală (illegal-instruction) necesită, de asemenea, investigarea instrucțiunii reale care a generat eroarea și a versiunii compilate a binarului, deoarece coruperea datelor sau o instrucțiune neacceptată fără legătură poate produce un simptom similar.

Instalați versiunea de aplicație, driver sau mediu de execuție compatibilă exact cu acea platformă și utilizați versiunea de bază sau de rezervă documentată de producător, dacă este necesar. O actualizare software nu poate crea o instrucțiune care îi lipsește procesorului. Modificările de firmware și de politici de securitate ar trebui să respecte procedura producătorului sistemului și un plan de recuperare, mai degrabă decât o rețetă generică de optimizare.

Caracteristici conexe și distincții utile

VT-d · AMD-V și SVM · NPT și RVI · Extended Page Tables (EPT)

Sursele și domeniul de aplicare al acestei explicații

Intel Virtualization Technology for Directed I/O Architecture Specification · Linux kernel: acces la dispozitive VFIO și grupuri IOMMU

Aceste referințe stabilesc comportamentul arhitectural și cerințele software. Ele nu verifică independent fiecare valoare de caracteristică de pe o pagină de model hardware asociată. Pentru suportul la nivel de model, utilizați dovezile furnizate de producător pe acea pagină și verificați configurația efectivă a sistemului. Acest articol nu furnizează date din benchmark-uri, certificări sau recenzii independente.

Asociate

Aceste entități au legătură cu acest articol. Tipul este afișat pe fiecare link.

Surse și verificare

Proprietate editorială: Feex. Nu este înregistrată nicio dată de verificare independentă. Cum cercetăm.

• Intel Virtualization Technology for Directed I/O Architecture Specification · Arhitectura de remapare DMA, domenii de translatare, remaparea întreruperilor și structuri de raportare prin firmware. Suportul platformei trebuie stabilit separat.
• Linux kernel: acces la dispozitive VFIO și grupuri IOMMU · Explică grupurile de izolare, proprietatea dispozitivelor și constrângerile relevante pentru passthrough. Nu este o listă de compatibilitate pentru o anumită placă de bază.