Extended Page Tables (EPT)

Ce trebuie să știți

Cum funcționează

Tabelele de pagini ale oaspetelui translatează adresele virtuale ale oaspetelui în adrese fizice ale oaspetelui; EPT translatează adresele fizice ale oaspetelui în adrese fizice ale gazdei sub controlul hipervizorului. Intrările EPT au propriile permisiuni și pot genera încălcări EPT atunci când o mapare sau un acces este interzis. Memoriile cache de translatare și regulile de invalidare rămân esențiale pentru corectitudine.

Unde este utilă

Un hipervizor poate mapa memoria fizică a oaspetelui din fiecare VM către paginile gazdă atribuite, permițând în același timp oaspetelui să își gestioneze propriul spațiu de adrese virtuale. Acest lucru poate reduce dependența de tehnicile mai vechi cu tabele de pagini umbră (shadow page tables), dar costul efectiv al sarcinilor de lucru depinde în continuare de stocarea în cache a translatării și de tiparele de acces.

Cum se verifică suportul și activarea

Verificați controalele VMX și informațiile despre capacitățile EPT prin intermediul hipervizorului sau al instrumentelor privilegiate de platformă. Bitul CPUID al VT-x nu este suficient singur. Verificați controalele exacte și dimensiunile de pagină cerute de implementare, în loc să tratați EPT ca pe un mod universal unic.

O implementare virtualizată are mai multe niveluri: capacitatea fizică, permisiunea din firmware, hipervizorul gazdă activ, capacitățile expuse oaspetelui și suportul din sistemul de operare oaspete. Verificați nivelul pe care rulează efectiv operațiunea, inclusiv virtualizarea imbricată dacă este cazul.

Ce nu stabilește această caracteristică

EPT nu este VT-d: translatarea memoriei oaspetelui inițiată de CPU și remapparea DMA a dispozitivelor sunt căi diferite. Suportul pentru EPT nu implică fiecare dimensiune de pagină EPT, extensie de control al execuției sau configurație de virtualizare imbricată.

Compatibilitatea și performanța în practică

Execuția pe CPU, translatarea memoriei oaspetelui și remapearea DMA pentru dispozitive sunt facilități distincte. Nu deduceți accesul direct sau izolarea dintr-un singur câmp de virtualizare. Utilizați diagnosticele acceptate ale hipervizorului și cerințele exacte ale platformei/dispozitivelor.

O listă practică de verificare

1. Înregistrați modelul exact de procesor sau platformă și versiunile aplicației, sistemului de operare și mediului de execuție (runtime) implicate. Păstrați formularea exactă a erorii sau a cerinței.
2. Verificați documentația de referință a producătorului pentru acel model exact, apoi inspectați capacitatea efectivă și starea activată în mediul în care rulează programul.
3. Comparați fiecare cerință a binarului sau backend-ului selectat. O caracteristică cu nume similar, un alias sau o etichetă tehnologică generală nu este suficientă.
4. Confirmați că aplicația a selectat implementarea dorită. Utilizați diagnosticele documentate ale acesteia și o soluție de rezervă acceptată atunci când cerințele nu sunt îndeplinite.
5. Aplicați câte o singură modificare acceptată pe rând și repetați aceeași sarcină de lucru. Păstrați disponibile configurația inițială și calea de recuperare.

Dacă funcția este listată, dar software-ul nu o poate folosi

Începeți cu componenta exactă care eșuează. O bază de date hardware descrie capacitatea înregistrată; sistemul de operare sau hipervizorul poate expune un mediu efectiv diferit. O eroare de tip instrucțiune ilegală (illegal-instruction) necesită, de asemenea, investigarea instrucțiunii reale care a generat eroarea și a versiunii compilate a binarului, deoarece coruperea datelor sau o instrucțiune neacceptată fără legătură poate produce un simptom similar.

Instalați versiunea de aplicație, driver sau mediu de execuție compatibilă exact cu acea platformă și utilizați versiunea de bază sau de rezervă documentată de producător, dacă este necesar. O actualizare software nu poate crea o instrucțiune care îi lipsește procesorului. Modificările de firmware și de politici de securitate ar trebui să respecte procedura producătorului sistemului și un plan de recuperare, mai degrabă decât o rețetă generică de optimizare.

Caracteristici conexe și distincții utile

VT-x · Second-Level Address Translation · NPT și RVI · VT-d · Mode-Based Execute Control

Sursele și domeniul de aplicare al acestei explicații

Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual

Aceste referințe stabilesc comportamentul arhitectural și cerințele software. Ele nu verifică independent fiecare valoare de caracteristică de pe o pagină de model hardware asociată. Pentru suportul la nivel de model, utilizați dovezile furnizate de producător pe acea pagină și verificați configurația efectivă a sistemului. Acest articol nu furnizează date din benchmark-uri, certificări sau recenzii independente.

Asociate

Aceste entități au legătură cu acest articol. Tipul este afișat pe fiecare link.

Surse și verificare

Proprietate editorială: Feex. Nu este înregistrată nicio dată de verificare independentă. Cum cercetăm.

• Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual · Volumele 1 și 2 descriu familiile de instrucțiuni numite și CPUID; Volumul 3 descrie starea, paginarea, VMX și controalele de protecție. Documentația de arhitectură nu stabilește suportul pentru un anumit model.