NPT și RVI

Ce trebuie să știți

Cum funcționează

Tabelele de pagini ale oaspetelui traduc mai întâi adresele virtuale ale oaspetelui în adrese fizice ale oaspetelui. Tabelele imbricate de pagini controlate de hipervizor traduc adresele fizice ale oaspetelui în adrese fizice de sistem. Ambele etape de translatare și permisiunile lor participă la un acces la memorie, cu comportamente definite de eroare (fault) și invalidare.

Unde este utilă

O mașină virtuală își poate gestiona propriile spații de adrese în timp ce gazda mapează memoria oaspetelui în paginile fizice reale ale mașinii. Un hipervizor trebuie să gestioneze corect modificările de mapare și memoriile cache de translatare, în loc să trateze paginarea imbricată ca pe o căutare statică fixă.

Cum se verifică suportul și activarea

Enumerați frunza de caracteristici AMD SVM pentru paginarea imbricată după confirmarea intervalului de frunze extinse și a suportului SVM. Verificați dacă hipervizorul chiar activează și acceptă configurația dorită, inclusiv orice cerințe pentru oaspeți imbricați.

O implementare virtualizată are mai multe niveluri: capacitatea fizică, permisiunea din firmware, hipervizorul gazdă activ, capacitățile expuse oaspetelui și suportul din sistemul de operare oaspete. Verificați nivelul pe care rulează efectiv operațiunea, inclusiv virtualizarea imbricată dacă este cazul.

Ce nu stabilește această caracteristică

NPT nu implică izolarea dispozitivelor prin IOMMU, SEV sau fiecare opțiune de pagini mari și virtualizare imbricată. RVI nu este o instrucțiune suplimentară pe care aplicațiile o activează. Reducerea supraîncărcării de translatare depinde de sarcina de lucru, nefiind un multiplicator universal de performanță.

Compatibilitatea și performanța în practică

Execuția pe CPU, translatarea memoriei oaspetelui și remapearea DMA pentru dispozitive sunt facilități distincte. Nu deduceți accesul direct sau izolarea dintr-un singur câmp de virtualizare. Utilizați diagnosticele acceptate ale hipervizorului și cerințele exacte ale platformei/dispozitivelor.

O listă practică de verificare

1. Înregistrați modelul exact de procesor sau platformă și versiunile aplicației, sistemului de operare și mediului de execuție (runtime) implicate. Păstrați formularea exactă a erorii sau a cerinței.
2. Verificați documentația de referință a producătorului pentru acel model exact, apoi inspectați capacitatea efectivă și starea activată în mediul în care rulează programul.
3. Comparați fiecare cerință a binarului sau backend-ului selectat. O caracteristică cu nume similar, un alias sau o etichetă tehnologică generală nu este suficientă.
4. Confirmați că aplicația a selectat implementarea dorită. Utilizați diagnosticele documentate ale acesteia și o soluție de rezervă acceptată atunci când cerințele nu sunt îndeplinite.
5. Aplicați câte o singură modificare acceptată pe rând și repetați aceeași sarcină de lucru. Păstrați disponibile configurația inițială și calea de recuperare.

Dacă funcția este listată, dar software-ul nu o poate folosi

Începeți cu componenta exactă care eșuează. O bază de date hardware descrie capacitatea înregistrată; sistemul de operare sau hipervizorul poate expune un mediu efectiv diferit. O eroare de tip instrucțiune ilegală (illegal-instruction) necesită, de asemenea, investigarea instrucțiunii reale care a generat eroarea și a versiunii compilate a binarului, deoarece coruperea datelor sau o instrucțiune neacceptată fără legătură poate produce un simptom similar.

Instalați versiunea de aplicație, driver sau mediu de execuție compatibilă exact cu acea platformă și utilizați versiunea de bază sau de rezervă documentată de producător, dacă este necesar. O actualizare software nu poate crea o instrucțiune care îi lipsește procesorului. Modificările de firmware și de politici de securitate ar trebui să respecte procedura producătorului sistemului și un plan de recuperare, mai degrabă decât o rețetă generică de optimizare.

Caracteristici conexe și distincții utile

AMD-V și SVM · Second-Level Address Translation · Extended Page Tables (EPT) · IOMMU

Sursele și domeniul de aplicare al acestei explicații

Specificația AMD CPUID, publicația 25481 · AMD64 Architecture Programmer's Manual, Volume 2: System Programming

Aceste referințe stabilesc comportamentul arhitectural și cerințele software. Ele nu verifică independent fiecare valoare de caracteristică de pe o pagină de model hardware asociată. Pentru suportul la nivel de model, utilizați dovezile furnizate de producător pe acea pagină și verificați configurația efectivă a sistemului. Acest articol nu furnizează date din benchmark-uri, certificări sau recenzii independente.

Asociate

Aceste entități au legătură cu acest articol. Tipul este afișat pe fiecare link.

Surse și verificare

Proprietate editorială: Feex. Nu este înregistrată nicio dată de verificare independentă. Cum cercetăm.

• Specificația AMD CPUID, publicația 25481 · Referință arhitecturală arhivată pentru funcțiile CPUID AMD consacrate și definițiile de biți. Utilizați ghidul curent de programare a procesorului pentru extensiile specifice generațiilor ulterioare.
• AMD64 Architecture Programmer's Manual, Volume 2: System Programming · Programare de sistem, SVM și translatare imbricată, revizia 3.46. Vizualizatorul actual de documentație necesită JavaScript; este posibil ca adresele URL ale documentelor mai vechi să fi fost retrase.