Sari la conținut

Second-Level Address Translation

Referință de arhitecturăFeex

Second-Level Address Translation, SLAT, este un termen general pentru translatarea asistată hardware de la adrese fizice guest la adrese fizice gazdă. Intel EPT și AMD NPT oferă implementări specifice fiecărui producător.

Ce trebuie să știți

Second-Level Address Translation, SLAT, este un termen general pentru translatarea asistată hardware de la adrese fizice guest la adrese fizice gazdă. Intel EPT și AMD NPT oferă implementări specifice fiecărui producător.

Cum funcționează

Tabelele de pagini proprii ale unui sistem guest descriu memoria sa virtuală. O a doua mapare controlată de hypervisor asociază adresele fizice guest rezultate cu memoria gazdei și permisiunile de acces. Procesorul combină etapele conform regulilor de translatare și de stocare în cache ale arhitecturii.

Unde este utilă

Un hypervisor poate evita menținerea anumitor forme de tabele de pagini umbră (shadow page tables) și, în schimb, poate permite hardware-ului să efectueze parcurgerea etapizată. Suprasarcina rămasă depinde de dimensiunea paginii, de stocarea în cache a parcurgerilor imbricate, de comportamentul TLB și de localizarea memoriei guest.

Cum se verifică suportul și activarea

Identificați producătorul procesorului și verificați capabilitatea EPT sau NPT corespunzătoare prin diagnosticele acceptate de hypervisor. Verificați cerințele complete ale caracteristicii care este implementată, inclusiv suportul din firmware și SO.

O implementare virtualizată are mai multe niveluri: capacitatea fizică, permisiunea din firmware, hipervizorul gazdă activ, capacitățile expuse oaspetelui și suportul din sistemul de operare oaspete. Verificați nivelul pe care rulează efectiv operațiunea, inclusiv virtualizarea imbricată dacă este cazul.

Ce nu stabilește această caracteristică

SLAT nu este un bit CPUID universal separat, un înlocuitor pentru IOMMU sau o dovadă a suportului pentru un anumit produs de virtualizare din SO. Un câmp generic SLAT necesită o interpretare specifică producătorului și nu stabilește fiecare caracteristică avansată de translatare.

Compatibilitatea și performanța în practică

Execuția pe CPU, translatarea memoriei oaspetelui și remapearea DMA pentru dispozitive sunt facilități distincte. Nu deduceți accesul direct sau izolarea dintr-un singur câmp de virtualizare. Utilizați diagnosticele acceptate ale hipervizorului și cerințele exacte ale platformei/dispozitivelor.

O listă practică de verificare

  1. Înregistrați modelul exact de procesor sau platformă și versiunile aplicației, sistemului de operare și mediului de execuție (runtime) implicate. Păstrați formularea exactă a erorii sau a cerinței.
  2. Verificați documentația de referință a producătorului pentru acel model exact, apoi inspectați capacitatea efectivă și starea activată în mediul în care rulează programul.
  3. Comparați fiecare cerință a binarului sau backend-ului selectat. O caracteristică cu nume similar, un alias sau o etichetă tehnologică generală nu este suficientă.
  4. Confirmați că aplicația a selectat implementarea dorită. Utilizați diagnosticele documentate ale acesteia și o soluție de rezervă acceptată atunci când cerințele nu sunt îndeplinite.
  5. Aplicați câte o singură modificare acceptată pe rând și repetați aceeași sarcină de lucru. Păstrați disponibile configurația inițială și calea de recuperare.

Dacă funcția este listată, dar software-ul nu o poate folosi

Începeți cu componenta exactă care eșuează. O bază de date hardware descrie capacitatea înregistrată; sistemul de operare sau hipervizorul poate expune un mediu efectiv diferit. O eroare de tip instrucțiune ilegală (illegal-instruction) necesită, de asemenea, investigarea instrucțiunii reale care a generat eroarea și a versiunii compilate a binarului, deoarece coruperea datelor sau o instrucțiune neacceptată fără legătură poate produce un simptom similar.

Instalați versiunea de aplicație, driver sau mediu de execuție compatibilă exact cu acea platformă și utilizați versiunea de bază sau de rezervă documentată de producător, dacă este necesar. O actualizare software nu poate crea o instrucțiune care îi lipsește procesorului. Modificările de firmware și de politici de securitate ar trebui să respecte procedura producătorului sistemului și un plan de recuperare, mai degrabă decât o rețetă generică de optimizare.

Sursele și domeniul de aplicare al acestei explicații

Intel 64 and IA-32 Architectures Software Developer's Manual · AMD64 Architecture Programmer's Manual, Volume 2: System Programming

Aceste referințe stabilesc comportamentul arhitectural și cerințele software. Ele nu verifică independent fiecare valoare de caracteristică de pe o pagină de model hardware asociată. Pentru suportul la nivel de model, utilizați dovezile furnizate de producător pe acea pagină și verificați configurația efectivă a sistemului. Acest articol nu furnizează date din benchmark-uri, certificări sau recenzii independente.

Surse și verificare

Proprietate editorială: Feex. Nu este înregistrată nicio dată de verificare independentă. Cum cercetăm.

A fost util acest articol?

Un da sau nu este suficient. Alegeți un motiv dacă doriți sau adăugați o scurtă notă.

A fost util acest articol?